În neprevăzutul an 2018, lumea mea s-a schimbat pentru totdeauna atunci când am descoperit, întâmplător, muzica fermecătoare a lui Estas Tonne, în adâncurile YouTube-ului. Ceea ce părea inițial ceva obișnuit s-a dezvăluit curând a fi o țesătură de emoții extraordinare, creată de un maestru singuratic, înarmat doar cu chitara sa. Muzica lui purta amprenta pasiunii, a unei tării interioare și a unei nostalgii care, în loc să se scufunde în melancolie, dansa printre amintiri sfâșietoare. Era ca și cum ar fi căutat ceva profund prin muzica sa, o căutare arzătoare de răspunsuri, cu emoții care nu curgeau din el, ci prin el. Pe scenă, intra într-o stare de transă, stârnind o neliniște plăcută în inimile celor care îl ascultau, inspirându-le o îmbrățișare pasională și conștientă a fiecărei clipe, o viață pătrunsă de recunoștință pentru divinul Aici și Acum.
Zilele mele au început curând să graviteze în jurul videoclipurilor sale, redate la nesfârșit. Treptat, a apărut o revelație – era mai mult în muzica lui decât ceea ce percepea urechea. Încercând să găsesc cuvintele potrivite, am ajuns să o descriu drept „un râu al vieții”, o forță nevăzută care țâșnea la fiecare mișcare a coardelor. De pe scenă, radia, un puternic epicentru, traversând spațiul și învăluindu-i pe cei din apropiere într-o meditație profundă, ca și cum ar fi fost transportați împreună într-un alt tărâm.
Gândurile mele au rătăcit către tărâmul qawwali-ului și către legendarul Nusrat Fateh Ali Khan. Și el aprindea scena cu dragostea sa pentru divin, stârnind valuri de sunet și ishq (iubire), punctate de legănarea grațioasă a capului și a mâinilor. Scena vibra de energie, însă publicul purta o expresie senină, pierdut în muraqabah (meditația sufită), cu ochii larg deschiși, strălucind ca într-o rugăciune. Era același fenomen, aceeași forță nevăzută ce trecea de la interpret la public. Era interpretarea qawwal-ului tehnic impecabilă? Poate că nu, dar acest lucru nu conta; rezultatul eclipsa procesul, iar rezultatul era, pur și simplu, sublim.
Apoi, un detaliu fascinant mi-a atras atenția: un bețișor parfumat, așezat pe gâtul chitarei lui Estas. Ardea cu grație, iar firele sale de fum oglindeau grația mișcărilor sale. În fiecare spectacol, acest bețișor parfumat juca un rol, inseparabil de muzică, fiecare amplificându-l pe celălalt.
O curiozitate nepotolită a încolțit în mine – ce tămâie îl însoțea pe Estas în spectacolele sale? Din vreun motiv inexplicabil, gândurile mele s-au îndreptat spre Smirnă și Ambră, arome care ocupau un loc aparte în inima mea, pe care adesea le ardeam în timpul activităților mele creative. Ambra sporea concentrarea, în timp ce Smirna emana profunzimi mistice printr-o rezonanță eterică. Cu toate acestea, se pare că presupunerea mea a fost departe de adevăr.
Estas alesese o tămâie care completa perfect arta sa, creând o atmosferă în care spiritul său creator putea zbura nestingherit. Alegerea sa? Lemn de santal și trandafir. Ce selecție minunată, care accentua eleganța muzicii sale și esența artistică a ființei sale. Dacă Ambra și Smirna erau pământii și înrădăcinante, Estas alesese arome care ofereau structură (lemnul de santal) fără greutatea rășinii, și ușurința eterică a trandafirului, un însoțitor aerian pentru zborurile sale interioare ale imaginației.
A devenit evident că alegerea tămâii sale era doar o reflectare a caracterului său – un amestec de forță, blândețe și bunătate, împletite fără cusur. „Nu există conflict dacă îmbrățișezi viața așa cum este și nu te lupți cu ea,” spunea adesea Estas. Aceste cuvinte, adevăruri de aur, evocau amintiri despre misticii sufiți care navigau prin lumea agitată, păstrându-și în același timp inimile îndreptate spre rugăciune: „Dil ba eru dast ba kor” – „Inima cu Dumnezeu, mâinile la muncă.”
Am dorința fierbinte ca, într-o zi, să aveți șansa de a asista la spectacolul captivant al lui Estas, chiar în orașul dumneavoastră. Dacă o asemenea ocazie apare, lăsați-vă cuprinși de această manifestare irepetabilă a esenței vieții pe scenă. Vă va transforma, vă va purifica inima și vă va lăsa cu o ușurătate nouă, care va persista zile în șir, o mărturie a puterii durabile a iubirii și artei.
English
Français
