Pe măsură ce luna septembrie se apropie de sfârșit, mă surprind adesea rememorând călătoria mea în Kashmir, de anul trecut. Este un tipar recurent pentru mine; atunci când sosește o anumită perioadă a anului, amintirile despre ce s-a întâmplat în anul precedent îmi inundă mintea. Acest lucru se poate întâmpla nu doar pentru anul trecut, ci și pentru momente din anii mai îndepărtați. Uneori este declanșat de o anumită stare a vremii, de o aromă familiară din aer, sau chiar de momente aparent întâmplătoare. Aceste amintiri mă bântuie adesea, revenind în timpul sesiunilor mele de meditație sau în plimbările liniștite prin parc, când privesc strălucirea blândă a lunii printre norii răzleți de pe cerul nopții.

Dorința mea de a vizita Kashmir era de multă vreme un plan în curs de formare. Totul a început atunci când am avut un vis foarte viu despre un altar măreț, dedicat lui Hazrat Makhdoom Sahib (RA), unul dintre cei mai mari sfinți ai văii. În visul meu, mă aflam în interiorul altarului său, înconjurat de oameni angrenați într-un dhikr sufit, vocile lor înălțând armonios o rugăciune frumoasă. Printre ei, am observat un bărbat cu barbă albă, scurtă, o înfățișare obișnuită printre bărbații din Kashmir. Avea o expresie neobișnuită, părând să se prefacă nebun. Cu toate acestea, nu l-am putut ignora, căci din el radia, cu o forță irezistibilă, un copleșitor sentiment de fericire și binecuvântare. M-am simțit îndemnat să-l îmbrățișez, chiar dacă ar fi fost cel mai nebun dintre oameni. Știam că nu era nebun; era ca și cum Divinul vorbea prin el, aproape împotriva voinței sale. În timp ce îl priveam în vis, fermecat de melodia dhikr-ului, o femeie cu pielea închisă la culoare a apărut brusc în fața mea. Vorbea tare și cu insistență, încercând să-mi transmită ceva. Cine era ea? Nu am putut să-mi dau seama, dar insistența ei a reușit să mă trezească din vis, înapoi în tărâmul realității, în viața mea obișnuită. M-am trezit, contemplând întâlnirea aceea misterioasă.

V-ați putea întreba dacă am întâlnit acest bărbat în realitate, în timpul vizitei mele la Srinagar, anul trecut. Spre dezamăgirea mea, nu i-am ieșit în cale, deși am petrecut zilnic ore îndelungate la altar, sperând să apară. A fost real, sau a fost doar rodul imaginației mele? Este imposibil de spus, întrucât mulți sfinți preferă să rămână departe de ochii lumii.

Acest vis a fost „invitația” mea către Kashmir, și nu am regretat niciodată că am pornit în această călătorie către valea aceasta minunată, cu oamenii, bucătăria și aromele sale unice. În timpul șederii mele acolo, socializând cu localnicii, explorând munții și vizitând temple și altare vechi, în locuri îndepărtate, un lucru a rămas constant – o liniște profundă și fermecătoare, care pătrundea în fiecare colț pe care îl exploram. Liniștea învăluia totul, atât în exterior, cât și în interior, în oameni și animale deopotrivă, în munți și în apele calme ale Lacului Dal. Oamenii din Kashmir purtau cu ei această liniște senină, iar acest sentiment de pace a rezonat profund cu mine. Nu exista nicio urmă de violență pe străzi, nici vreun semn de agresivitate în oamenii pe care i-am întâlnit. Toată lumea m-a întâmpinat cu căldură, iar bunătatea și ospitalitatea lor m-au făcut să înțeleg de ce Kashmirul este adesea numit „Raiul pe Pământ”.

Și apoi, a fost întâlnirea mea cu măreția Șofranului. A fost prima dată când am fost martor la modul în care se cultivă șofranul și am simțit aroma florilor sale. Floarea de șofran, cu forța și frumusețea sa înnăscută, dobândite din munți, mi-a lăsat o impresie de neșters. Emana o putere aparte, asemănătoare unui leac. Dar despre asta voi vorbi în postarea mea următoare…

Fotografie: Autorul (Eugene), alături de renumitul scriitor kashmirez Mohammad Ashraf Fazili

Când întâlnim bețișoare parfumate etichetate cu denumiri precum „Aur” sau „Argint”, este tentant să zâmbim la ideea proprietăților lor magice. Cu toate acestea, esența autentică a tămâii depășește aceste titluri pline de fantezie. În acest text, îmi propun să analizez modul în care tămâia are puterea de a atrage și de a transforma oamenii, aducând în lumină diversitatea celor care găsesc alinare în îmbrățișarea sa parfumată.

O concepție greșită pe care am avut-o, și poate ați avut-o și dumneavoastră, este că tămâia este destinată în principal celor care practică meditația și yoga – acele suflete devotate care doresc să își îmbogățească spațiile sacre. Experiențe recente, în special lectura unui blog de referință dedicat tămâii, mi-au deschis ochii asupra multitudinii de pasionați cu background-uri și interese diferite. A devenit limpede că, deși tămâia poate fi profund spirituală, ea nu poate schimba instantaneu caracterul unei persoane. A aștepta un asemenea miracol ar fi nerealist. Transformarea autentică necesită un angajament mai profund față de practica spirituală.

Să trecem acum la partea mai luminoasă. Am avut privilegiul de a-i cunoaște pe meșterii artizani ai tămâii, care întruchipează spiritualitatea în fiecare aspect al vieții lor. O conversație cu ei este ca o experiență spirituală înălțătoare. Pentru acești oameni, tămâia nu este doar o afacere; este o formă de exprimare creativă prin care se contopesc cu procesul de realizare a bețișoarelor parfumate. Este ca și cum ar fi găsit un canal către divin, prin care curg inspirația și îndrumarea.

Sunt mândru că pot oferi bețișoare parfumate create de acești maeștri ai parfumului. Poate au înaintat în vârstă, dar pasiunea lor rămâne neștirbită. Mă rog să se bucure în continuare de sănătate și longevitate, pentru ca noi să ne putem bucura de creațiile lor aromate ani buni de acum înainte. Interesant este că nu își vând bețișoarele parfumate oricui. Cei interesați trebuie să treacă printr-un lung interviu, în jurul unei cești de chai, dovedind disponibilitatea de a li se supune autorității. Se comportă precum niște ghizi spirituali, iar pentru a cumpăra de la ei trebuie să le respectați regulile. Nu se poate suna din Londra sau Paris pentru a plasa o comandă și a o primi prin DHL. Ei insistă asupra interacțiunii directe și a petrecerii timpului de calitate împreună. Iată de ce alocăm în fiecare an câteva luni pentru a călători în India, unde avem un schimb fructuos de cunoștințe cu acești maeștri.

Stând în atelierele lor, sunt uimit de procesul lor creativ și de discuțiile aprinse despre noile arome. Ei implică întreaga familie în procesul de decizie, cerându-mi uneori și mie părerea. Menționez adesea că tămâia are un miros distinct în Occident, din cauza diferențelor de umiditate și a condițiilor climatice generale. În India, tămâia trebuie să concureze cu o multitudine de mirodenii și arome. După teste îndelungate, prezintă bețișoarele parfumate noi la templul local, urmărind atent orice schimbare în atmosfera templului. Pentru ei, este un experiment autentic, cu implicații profunde, după cum cred ei înșiși. Prin urmare, ei prezintă la templu doar cele mai fine creații ale lor, fără a face economie. Odată ce o aromă nouă a trecut cel mai riguros test spiritual, încep producția la scară mai mare.

Fotografie: soția autorului, Olga, la Templul Arunachalesvara din Tiruvannamalai, Tamil Nadu

A existat tămâie și a existat Tămâia, singura și cea mai bună – Dhuni…

„Tămâia Dhuni a fost o muncă intensă, făcută din dragoste, de la început până la sfârșit. Ca și călători de lungă durată în India, am petrecut ani întregi cutreierând inima țării în căutarea tămâii de toate felurile, ajungând mereu aproape, dar fără să descoperim vreodată ceva ce am simțit cu adevărat autentic, o tămâie care să surprindă esența unei tradiții îndelungate, aproape dispărută astăzi în India. În sfârșit, într-o zi neașteptată, a venit momentul Eureka. Stând pe o stradă banală, sorbind chai, am simțit prima adiere a unei tămâi care părea prea bună ca să fie adevărată: lemnoasă, absolut pură și naturală, un amestec aproape mistic de uleiuri, rășini măcinate, plante aromatice și multe altele. Instantaneu, ne-am apucat să căutăm originea acesteia, iar restul… este istorie.”

Așa a luat naștere Tămâia Dhuni. S-a bucurat de o mare popularitate în Occident și a primit numeroase recenzii pozitive pe Olfactory Rescue Service, cel mai important blog dedicat tămâii.

Fondatorii brandului, un tânăr cuplu britanic, asemenea nouă, au petrecut mult timp călătorind prin India și încercând mii de bețișoare de la diverși producători. Până când au descoperit ceva brut, uriaș, proaspăt, ieșit din tipare: unele Bețișoare Dhuni erau masive și groase, trei bețișoare formând un pachet de 15 grame. Tămâia era plină de uleiuri esențiale și rășini aromate, ca și cum persoana care o făcea ar fi vrut să-și dovedească devotamentul față de Dumnezeu prin fiecare bețișor în parte. Meșterul care crea această tămâie nu făcea distincție între procesul de creație și practica sa spirituală; era complet absorbit în crearea tămâii, care reprezenta pentru el rugăciune și meditație.

Iată ce spuneau fondatorii Dhuni pe site-ul lor în 2013:

„Bețișoare parfumate naturale, de lux, rulate manual, din India…

• Create de un legendar maestru indian al tămâii
• Realizate integral manual, în fiecare etapă a procesului
• Fără substanțe chimice sau adezivi de niciun fel
• Amestecuri somptuoase care transmit esența agarbatti-ului tradițional indian
• Poate ultima tămâie artizanală autentică încă produsă
• Servicii excelente pentru clienți și opțiuni de livrare
• Pur și simplu cea mai extraordinară experiență olfactivă a vieții dumneavoastră

De ce vă numiți dhuni?

Numele dhuni înseamnă „vatra sacră”: focul în jurul căruia se așază oamenii sfinți ai Indiei pentru a oferi materiale vegetale mamei pământ. Tămâia Naturală dhuni este, credem cu sinceritate, singurul loc din lumea occidentală unde se poate cumpăra tămâie de această calitate și, credeți-ne, este aproape imposibil de găsit astăzi chiar și în India.

Esența lui Bhakti

Aceste bețișoare parfumate cu ardere îndelungată reprezintă o tradiție vie, rezultatul unei cunoașteri extraordinare a plantelor, al unui know-how de amestecare și al unei măiestrii artizanale. Transmițând esența lui bhakti – devoțiunea – aceste bețișoare exprimă o reverență față de Mama Pământ și toate creațiile sale, iar aprinderea unuia dintre ele recreează, în miniatură, vatra sadhu-ilor, în care se aruncă obiecte drept consacrare, pentru a purifica lumea celor vii.

Protejarea unei tradiții pe cale de dispariție

Vi le oferim cu drag, cu speranța că această tradiție amenințată va găsi modalități de a continua în India. Copleșită de producția de masă și de un val uriaș de imitații de calitate slabă, dăunătoare mediului, piața indiană de agarbatti este sub amenințare. Tămâia tradițională, realizată corect, este acum o adevărată raritate, iar visul nostru este ca Dhuni să contribuie, fie și puțin, la supraviețuirea ei. În viitor, sperăm să facem mai mult pentru protejarea și sustenabilitatea acestei industrii, dar, deocamdată, simpla cumpărare a acestor bețișoare va ajuta.”

Dhuni a luat naștere în 2010 și și-a încheiat existența magnifică în 2013. A fost ca o stea căzătoare, atât de strălucitoare și de impresionantă. Nu cunoaștem motivele pentru care compania și-a încetat activitatea, dar le suntem recunoscători fondatorilor Dhuni pentru serviciul adus umanității și pentru darul rar pe care l-au oferit Occidentului.